Timidele dorinte din prima zi de 16 ani

A trait tot timpul cu ceritutdinea ca maine o sa fie mai bine…si isi promitea ca o sa fie altfel insa ceva o impiedica.
Stia ca i sunt false gandurile…si uitase sa mai gandeasca ..uitase sa mai gandeasca la creion si la ceea ce era.Externul i-a patruns in psihic, si acumi isi jura ca va fii altfel pentru ca fara estetic ea nu poate…si ei o sa o ajute pentru ca ea vrea sa se vada cum va fii asa cum a fost…de data asta cu ceva mai mult.Ii Are pe ei si stie ca asta nu va fii doar o scrisoare efemera .
A mai mancat o bucata de ciocolata si inca o dorinta implinita ajunge in ea, pentru ca vine de la el. Priveste plina de spaima in sus, o spaima inutila…o spaima atat de minunata incat ii provoaca culminare doar cand priveste un “domn” rosiatic care tinteste in sus inaltandu-se dintr-o vaza de rubin.Vrea sa planga, dar nu mai are pofta sa o faca…si isi promite iar ca maine o sa fie altfel,…ca…de maine o sa fie altfel.Am pierdut prea mult ca sa ma las invinsa doar pentru ca stiu ca pot.Pentru ca sunt ei…si pentru ca de maine o sa fie ea.
“Nu stiu de ce..dar nu prea indraznesc sa te cred”
“Eu cred”
“Hai cu mine si o sa vezi ca o sa fie la fel doar ca atunci o sa devina “Acum”
Pe voi va iubesc…si de azi ma iubesc si pe mine.
"Ce ironie dulce…macar ii place sa creada ca asa o sa fie”
Mai sunt cateva ore si trebuie sa se treseasca…si pentru cateva ore o sa viseze altfel..altfel decat cum o facea pana acum.
2 nov. 2009 00:42